În comuna Vintilă Vodă se află ruinele fostei mănăstiri Ot-Menedec, zidită la 1532 și care a fost reședință episcopală a episcopilor ortodocși buzoieni în perioada distrugerilor succesive ale Buzăului.
În 1748, în timpul episcopului Metodie, mănăstirea a fost rezidită pe un nou amplasament din apropiere; după încă un secol, ajunsese din nou o ruină și în 1846, a fost rezidită de episcopul Chesarie. După secularizarea averilor mănăstirești, ea a fost desființată și transformată în biserică de mir, care funcționează și astăzi.
În 1902, comuna acoperea aproximativ aceeași zonă ca și astăzi; ea era arondată plaiului Slănic din județul Buzău, și era formată din cătunele Bodinești, Fundul-Papii, Gura-Papii, Izvorul-Boului, Lunca, Scheiul, Sârbești, Zmeești și Vintilă Vodă, cu o populație totală de 1600 de locuitori. În 1925, cu aceleași sate în componență și în aceeași plasă Slănic, comuna Vintilă Vodă avea 2310 locuitori.
În 1950, comuna a fost inclusă în raionul Cărpiniștea (ulterior Beceni) din regiunea Buzău și apoi (după 1952) în raionul Buzău din regiunea Ploiești.
Din 1968, comuna are ca sate componente: Bodinești, Coca-Antimirești, Coca-Niculești, Niculești, Petrăchești, Podu Muncii, Sârbești, Smeești și reședința Vintilă Vodă.
